Cuprins:
- Ce cauzează tulburarea de personalitate multiplă?
- Simptomele tulburării de identitate disociativă aka personalități multiple
- Care este diferența dintre tulburarea de identitate disociativă și tulburarea bipolară?
- Terapie pentru persoanele cu tulburare de identitate disociativă
Tulburare de identitate disociativă, cunoscută anterior ca personalități multiple sau multiple tulburare de personalitate multiplă , este o afecțiune psihologică complexă în care cel care suferă are două sau mai multe personalități diferite și, la rândul său, preia conștiința individului care o experimentează.
Unii dintre noi experimentăm adesea disocierea, adică situații în care ne lăsăm lăsați, visând cu ochii deschiși , în timp ce visezi cu ochii deschiși sau în timp ce lucrezi. Tulburarea de identitate disociativă este o formă mai severă de disociere, care duce la pierderea controlului asupra gândurilor, amintirilor, sentimentelor, acțiunilor și conștientizării identității de către o persoană. Aceste identități diferite au de obicei nume diferite, temperamente diferite, chiar imaginea de sine care este, de asemenea, diferit.
Ce cauzează tulburarea de personalitate multiplă?
Nu există o explicație clară de ce o persoană poate suferi de tulburare de identitate disociativă. Deși în această boală sunt implicați mulți factori, persoanele cu tulburare de identitate disociativă au de obicei un background de experiențe traumatice, în special în timpul copilăriei. Această experiență traumatică poate lua forma abuzurilor emoționale repetate, abuzului fizic sau abuzului sexual. Din cauza acestei experiențe, o persoană pare să creeze un mecanism de autoapărare prin crearea unei alte personalități în afara conștiinței sale pentru a scăpa de trauma intensă pe care a trăit-o.
Simptomele tulburării de identitate disociativă aka personalități multiple
- Principala caracteristică a tulburării de personalitate multiplă este apariția a două sau mai multe personalități diferite care se alternează preluând sau controlându-se.
- Fiecare dintre aceste personalități are un nume, mentalitate, obiceiuri, stil de vorbire, caracteristici fizice și chiar stil de scriere diferite.
- Pot apărea semne precum depresie, anxietate excesivă, sentimente frecvente de vinovăție și agresivitate. Sunt posibile și halucinații audio și vizuale. În timpul copilăriei, persoanele cu tulburare de identitate disociativă au, de asemenea, tendința de a avea probleme de comportament și au dificultăți de concentrare la școală.
- Modificări ale dispoziției (modificări ale dispoziției), atacurile de panică, fobiile, tulburările de alimentație, tulburările de somn (cum ar fi insomnia și somnambulismul), durerile de cap excesive și disfuncția erectilă, de asemenea, însoțesc de obicei tulburarea de identitate disociativă.
- Problemele de memorie sunt, de asemenea, adesea întâlnite, în special amintirile legate de evenimentele actuale și trecute, persoanele implicate, locul și timpul. Fiecare personalitate dintr-o persoană poate avea amintiri diferite. Când personalitatea pasivă preia, amintirile care apar sunt de obicei vagi sau chiar contradictorii cu evenimentul original. Între timp, o personalitate mai dominantă sau mai protectoare are o memorie mai completă a unui eveniment. Deci, nu este neobișnuit ca bolnavii să nu-și amintească de ce au fost acolo la un anumit moment și loc.
- Fiecare personalitate apare de obicei pentru că există un declanșator. Atunci când o personalitate preia, această personalitate dominantă poate ignora cealaltă personalitate sau chiar poate experimenta un conflict separat. Tranzițiile de la o personalitate la alta sunt de obicei declanșate de stresul psihosocial.
Care este diferența dintre tulburarea de identitate disociativă și tulburarea bipolară?
Împărtășind mai mult sau mai puțin aceleași caracteristici și simptome, tulburarea de identitate disociativă este adesea confundată cu tulburarea bipolară. Tulburarea bipolară este apariția unor schimbări neobișnuite în dispoziție, energie și activitate. Această tulburare se mai numește și boală maniaco-depresivă, în care cel care suferă va experimenta două faze, și anume maniacale și depresive. Faza maniacală apare atunci când pacientul simte că are multă energie, este entuziasmat și este mai activ decât de obicei, provocând dificultăți de somn, vorbind foarte repede, simțindu-se capabil să facă diverse lucruri la un moment dat și tinde să facă lucruri riscante. În timp ce faza depresivă este opusul fazei maniacale. Aceste două faze sunt foarte diferite și diferențele dintre ele tind să fie intense și drastice.
Principala diferență dintre tulburarea bipolară și tulburarea de identitate disociativă este cauza. În tulburarea de identitate disociativă, trauma din trecut tinde să fie principalul factor declanșator al tulburării. Între timp, în tulburarea bipolară, structura creierului, genetica și ereditatea joacă un rol mai mare. Schimbările dintre o personalitate și alta în tulburarea de identitate disociativă sunt mai des declanșate de stresul psihosocial, în timp ce în tulburarea bipolară există un model mai clar. De exemplu, faza maniacală apare timp de o săptămână urmată de faza depresivă timp de 2 săptămâni.
Terapie pentru persoanele cu tulburare de identitate disociativă
Tratamentul pentru persoanele cu tulburare de identitate disociativă poate dura ani de zile. Mai multe tipuri de terapie sunt recomandate persoanelor cu tulburare de identitate disociativă, și anume:
- Psihoterapie: la adulți, psihoterapia poate dura cinci până la șapte ani. Scopul principal al terapiei este „unirea” mai multor personalități existente, astfel încât acestea să devină o singură personalitate. Psihoterapia îi ajută și pe cei care suferă să facă față unor traume care declanșează alte personalități. Pașii parcurși studiază de obicei ce personalități apar, depășesc traumele și unesc mai multe personalități existente într-una singură.
- Terapia de familie: realizat pentru a oferi mai multă claritate familiilor cu privire la tulburarea de identitate disociativă. Informați familia ce schimbări vor avea loc și observați semnele sau simptomele schimbărilor de personalitate.
- Tratament: deși nu există un medicament specific care să vindece tulburarea de identitate disociativă, simptome precum anxietatea și depresia pot fi tratate cu antidepresive.