Cuprins:
- Efectul negativ al lovirii unui copil
- 1. Copilul devine agresiv
- 2. Copiii sunt mai predispuși să fie abuzați fizic
- 3. Dezvoltarea cognitivă afectată
- 4. Dezvoltarea emoțională afectată
- Nu mai disciplina copiii lovind!
Spanking-ul este cel mai potrivit mod de a pedepsi copiii, este adevărat? Foarte gresit. Cercetările au arătat efectele negative ale pedepselor corporale la copii. Un studiu din 2012 a evidențiat numeroasele consecințe nocive ale lovirii unui copil și a identificat în mod clar că pedepsele corporale nu au decât un singur rezultat pozitiv, și anume conformarea imediată pe termen scurt. Între timp, efectele negative rezultate constau în indicatori de dezvoltare neurologică, fizică, comportamentală, cognitivă, emoțională și socială.
O lucrare din 2012 care conține rezultatele a două decenii de cercetare a pedepselor corporale din întreaga lume arată că:
- O serie de studii au descoperit că pedeapsa corporală crește riscul unor rezultate negative pe scară largă și durabile ale dezvoltării copilului, în timp ce niciun studiu nu a constatat că pedepsele corporale îmbunătățesc sănătatea dezvoltării copiilor.
- Cea mai mare parte a abuzului fizic asupra copiilor are loc în contextul pedepsei.
- Un consens profesional susține că părinții ar trebui să fie sprijiniți să nu abuzeze de copii și să adopte o abordare eficientă pentru a disciplina copiii.
Efectul negativ al lovirii unui copil
1. Copilul devine agresiv
Spankul copiilor este un model de pedeapsă pentru agresiunea copiilor. Potrivit Lynn Namka, EdD., Spanking creează mai multă agresivitate la copii, chiar dacă inițial se face pentru a opri comportamentul. Copiii nu înțeleg întotdeauna diferența dintre agresiunea fizică care nu este permisă (cum ar fi lovirea și împingerea) și agresiunea fizică pe care o primesc ca pedeapsă. Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, pedepsele corporale pot duce la o agresiune sporită pentru copiii din școală.
2. Copiii sunt mai predispuși să fie abuzați fizic
Adolescenții care primesc pedepse corporale au de trei ori mai multe șanse să-și abuzeze proprii copii ca adulți, potrivit Murray A. Straus, liderul sondajului „Pedeapsă corporală de către părinții americani” din 1999. Cercetările efectuate de Straus au constatat că doar 7% dintre adolescenți nu au fost niciodată bătut fizic ca adult, în timp ce 24% dintre adolescenți care au fost abuzați fizic au abuzat fizic anterior de copilul lor.
Spanking-ul îi învață pe copii că este acceptabil să rănească oamenii și îi poate determina să creadă că modalitatea de a rezolva problema este să lovești. Potrivit lui Ask Sears, copiii vor continua să gândească astfel până la vârsta adultă, determinându-i să-și lovească copilul sau partenerul.
3. Dezvoltarea cognitivă afectată
Spanking-ul are un impact negativ asupra dezvoltării cognitive. Un studiu din 1998 realizat de Murray A. Straus și Mallie J. Paschall, intitulat „ Pedeapsa corporală de către mame și dezvoltarea cognitivă a copiilor ”, Dezvăluie faptul că copiii afectați sunt mai puțin capabili să țină pasul cu nivelul scontat de dezvoltare cognitivă în funcție de vârsta lor. Poate chiar să le scadă IQ-ul, notează Psychology Today. Lovirea copiilor poate reduce materie cenusie (țesut conjunctiv gri în creier), care este o parte importantă a capacității de învățare a unui copil.
4. Dezvoltarea emoțională afectată
Copiii care sunt pedepsiți fizic pot fi deranjați emoțional. Copiii care sunt abuzați fizic sau verbal sunt mai predispuși să prezinte vătămări psihologice, potrivit Ask Dr. Sears. În plus, S.U.A. Departamentul de sănătate și servicii umane afirmă că lovirea unui copil este considerată abuz fizic și poate face copiii să se simtă inferiori, leziuni ale creierului, tulburări de atenție și abuz de substanțe. Acest lucru poate duce la lipsa abilităților sociale, anxietății și depresiei, deoarece copiii se maturizează, indiferent de statutul socio-economic sau de istoricul familial.
Nu mai disciplina copiii lovind!
Disciplinarea copiilor prin lovitură depășește adevărata formă de pedeapsă în sine. De asemenea, definește un sistem prin care copiii nu au voie să participe la propria disciplină. Copiii trebuie să înțeleagă ce au greșit și cum se pot repara.
În copilăria timpurie, creierul se dezvoltă mai repede decât orice alt organ din corp. Acest lucru face din copilăria timpurie o perioadă foarte sensibilă și foarte importantă în dezvoltarea creierului. Stresul cauzat de durere și frica de a fi lovit poate afecta dezvoltarea și funcția creierului unui copil, inhibă creșterea naturală a creierului și poate duce la anomalii permanente și permanente pe creier.